Astăzi se pare că, bărbații își arată din ce în ce mai mult temerile și angoasele, iar femeile devin din ce în ce mai îndrăznețe.
Se poate întâmpla să fim tentate să invităm un bărbat la cafea, dar teama de a fi interpretate greșit ne face să amânăm momentul sau să renunțăm la idee…
Dragii noștri,
O invitație la cafea din partea unei femei nu înseamnă neapărat o invitație în pat. O invitație la cafea înseamnă pur și simplu că ea își dorește să bea o cafea cu voi. Poate are nevoie de un sfat, de o companie masculină. De ce lucrurile și vorbele nu pot fi luate exact așa cum sunt spuse?
Nu e nimic anormal să fiți invitați la o cafea. Aiurea este să vă gândiți că femeia respectivă vrea să sară pe voi, iar cafeaua este pretextul.
În 90% din cazuri, invitația la cafea nu presupune că femeia are vreo aşteptare pe viitor ci că i-ar face plăcere compania celui pe care l-a invitat.
O invitaţie la cafea este echivalentă de cele mai multe ori cu o invitaţie la conversaţie. Este foarte plăcut să stai la taifas, sorbind licoarea aromată, într-o companie care îți face plăcere.
Femeile au evoluat. Vremurile pe care le trăim ne arată asta în fiecare zi. Puține sunt femeile care ocolesc să spună exact ceea ce vor. Dacă vă vor în brațele lor, ele vor spune asta fără ocolișuri, dacă vor doar să bea o cafea cu voi veți primi o invitație la cafea.
Nu căutați să descoperiți ce se află în spatele unei astfel de invitații pentru că sigur veți interpreta greșit. Ceea ce ea spune este exact ceea ce ea dorește.
Povestea conform căreia Nu-ul înseamnă Da, iar Da-ul înseamnă Nu, este doar o poveste. Dacă vi s-a făcut o invitație la cafea cu siguranță nu mai sunteți la vârsta poveștilor, așa că nu analizați și nu interpretați pentru că nu este cazul.
Dragele noastre,
Dacă ați făcut o astfel de invitație și ați fost refuzate fără nicio explicație, propuneți oricum o altă zi și o altă oră. Dacă răspunsul este tot „nu” și nu sunteți deloc încurajate să continuați, trebuie să înțelegeți că nu prezentați interes. Nu este ușor să acceptați asta, dar nu este un capăt de lume. Să nu cereți niciodată vreo motivație; e puțin probabil să vi spună adevăratul motiv și ați accentua tensiunea deja existentă. Mai degrabă renunțați elegant, folosind un clișeu standard, cum ar fi: „îmi pare rău, mie mi-ar fi plăcut plăcere”.
Simona Ioniță
http://simonaionita.blogspot.ro
