Culturismul si fitness-ul, practicate in regim de competitie, presupun pierderea drastica a procentului de tesut adipos.
Daca la barbati acest lucru nu poate duce la probleme cosmetice, decat in cazul in care pierd in greutate foarte mult in scurt timp, la femei, pierderea in greutate si scaderea procentajului de tesut adipos pana la un nivel foarte mic poate crea o problema cosmetica, anume lasarea sanilor.
Aruncand o privire peste anatomia sanilor, se poate vedea ca ei incep din zona claviculei si se continua pana in zona mediana a sternului. Fiecare san contine 14-18 lobi a cate 2-4 milimetri fiecare, care converg in zona aoreolei mamare si care sunt inconjurati de tesut adipos, adica de grasime.
Practic, forma lobilor si de modul de depunere a tesutului adipos pe acestia determina forma sanilor. In plus, fascia superficiala a sanului este separate de piele de un strat de tesut adipos si este inconjurata de ligamentele suspensoare Cooper, care radiaza din zona fasciei spre epiderma, tinand astfel in pozitie suspensorie sanul si glanda mamara. Atunci cand ligamentele se slabesc, sanii capata un aspect lasat, iar femeile au nevoie de o interventie chirurgicala numita mastopexie.
Problema in cazul practicantelor de culturism si fitness e faptul ca tesutul adipos se diminueaza, iar ligamentele mamare se slabesc si ele, astfel ca sportivele au nevoie si de implanturi mamare corelate cu o mastopexie.
Aspectul fizic din viata de zi cu zi nu e singurul avantaj al unui implant mamar. Criteriile de arbitraj in culturism si in fitness permit arbitrilor sa ofere un punctaj mai mare femeilor care si-au pastrat un fizic feminine. Aceasta portita de obtinere a unui punctaj mai mare aproape ca le obliga pe sportive sa recurga la operatii de implant mamar.
Totusi, interventia respectiva nu trebuie privita ca pe o lucrare artificiala, ci ca pe un lucru necesar pentru ca femeile sa nu fie catusi de putin dezavantajate in viata de zi cu zi sau sa devina frustrate ca urmare a sacrificiilor facute in numele sportului.
