Am fost odata ca niciodata la o prea frumoasa nunta!

Se face aproape un an de zile de cand am fost la nunta uneia dintre cele mai bune prietene de-ale mele! Un eveniment pe care mi-l voi aminti mereu si pe care, cu consimtamantul ei, il voi impartasi cu voi astazi.

Nunta, acest prim pas spre frumusetea vietii de familie, este un moment unic si foarte important pentru orice femeie, iar pentru mine sa-mi vad prietena atat de implinita si fericita a fost unul dintre cele mai frumoase cadouri primite. Draga mea, acest articol iti apartine :).

Pentru ca mai exista si iubiri ca-n povesti, pentru ca uneori povestile devin realitate si pentru tu ai un rol important in aceasta poveste cu o printesa si un cavaler esti invitat sa iei parte la nunta lor” asa a sunat o parte din textul trecut pe invitatia pe care am primit-o. Din start se anunta o nunta de poveste, o petrecere de unde nu aveai cum sa lipsesti.

Pe scurt, nunta a avut loc intr-un loc foarte impresionant, Palatul Bragadiru, cununia religioasa la superba Biserica Domnita Balasa, mireasa a fost Regina Noptii, iar mirele desi a vrut sa fie un “vagabond“, a demonstrat ca este un Rege. Role playing-ul lor a fost unul deosebit.

Ea a fost printeasa! Una dintre pozele mele preferate cu ea, un buchet dragut din bujori olandezi si o rochie foarte draguta marca Isa’Dorable.

Invitatii s-au prezentat si ei la fel de eleganti si frumosi pe covorul rosu al palatului si au fost condusi la locurile lor de catre domnisoare imbracate in ton cu petrecerea “regala”. Eu ca idee am fost, conform place cardu-lui meu, Arhiducesa Raluca. Totul a fost atent adaptat conceptului, cu un umor aparte si o nota de pamflet foarte fina.

Vorba mirelui, a iesit o nunta amuzanta, insa momentele emotionante au curs in egala masura, de la clasicul colaj de poze cu ei pana la discursul sau de dupa rascumpararea miresicii. Momente cu adevarat memorabile.

Nu cred ca are sens sa va spun ca mancarea a fost delicioasa, aranjamentele si decorurile au cuprins tema petrecerii ca o manusa, iar echipa de oameni implicati si-a facut perfect treaba. Asta se poate vedea din poze. Au fost cavaleri, graniceri, printese, tablouri cu nasii si mirii in tinute regesti, personaje de poveste si multa, multa distractie.

Nu aveai cum sa nu te simti bine. Intreaga atmosfera, de la muzica, jocurile de lumini, aranjamentul salonului, pana la formatia care a incins atmosfera, toate erau acolo sa te destinda.

Ca orice fata mandra ca i se casatoreste prietena, am “alergat” dupa acel lucru pe care toate il vrem de la o nunta si anume o poza impreuna cu mireasa. Am obtinut, ca bonus, si un dans memorabil cu mirele. Le-am avut pe amandoua! :)

Tin minte cat de emotionata am fost in seara aia. Nu mancasem mai nimic si imi tot faceam probleme ca rochia nu-mi sta bine, parul e prea cret, tocurile sunt prea inalte si toate aceste probleme existentiale ale sexului frumos. Parca nimic nu mergea bine, insa imaginea ei imbracata in mireasa si orele frumoase care s-au curs, mi-au luat tot gandul de la aceste griji. Parca nu mai aveam loc in inima de nimic.

Dansul mirilor a fost momentul acela pe care toata lumea l-a asteptat. Desi mirele a fost cam stangaci, a iesit foarte frumos. :)

Probabil ca va asteptati sa fi fost o nunta usor serioasa, cu un iz de maturitate si sobrietate. Pozele de pana acum cam asta ar exprima. Corect. Insa dezmatul a urmat dupa doar cateva ore. Singura care a fost o printesa toata noaptea a fost mireasa noastra. Restul lumii a uitat de tinutele elegante, de tocurile cui si de pachetul clasic de inhibitii. Toti s-au distrat exact ca la o petrecere intre prieteni.

La cat de pofticioasa sunt in materie de dulciuri, pentru mine momentul suprem era tortul. Si nu am fost deloc dezamagita. Am mancat cred din vreo 2 farfurii :) Era bun! What? Mirele pe de alta parte a vrut o felie din mireasa, atat de “buna” a fost. Suna horror insa totul s-a terminat cu bine, ca in povesti :D.

Cred ca am dansat mai toata noaptea alaturi de cavalerul meu. Am ajuns acasa ca dupa un imens maraton, nu mai imi simteam picioare, ma usturau ochii si abia asteptam sa ma demachiez si sa fac un ultim salt in pat. Mi-am dat si ultimul gram de energie la nunta asta. Atat de frumos a fost si atat de mult a meritat.

Ma gandesc ca multi incep sa vada acest pas ca pe o povara, ca pe o greutate si usor inutila obligatie, insa uita cata emotie ascunde, cata energie in micile detalii, in chipul mirelui cand isi vede fata mireasa, in chipul ei cand isi vede baiatul ca un cavaler, in imbratisarile parintilor, in ochii lor cand isi privesc verighetele, cand isi amintesc unde erau acum ceva ani si acum isi inclina inima unul in fata altuia si isi spun… te iubesc …in fiecare zambet, in fiecare dans, in fiecare pas… pana la adanci batraneti.

Laura, draga mea draga, ai stralucit frumos si tu si printul tau si imi doresc sa straluciti asa mereu.


Adauga un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *