Există momente în viață când ne simțim frustrați datorită atitudinii celor din jurul nostru sau a lipsei de atitudine. Frustrarea este o emoţie negativă. Există două reacţii la frustrare: agresivitatea- care este o consecinţă a frustrării și depresia- frustrarea reprimată duce la depresie.
Am observat că indiferent dacă suntem femei sau bărbați ( poate totuși femeile într-un procent mai mare), atunci când persoana care ne place ne ignoră începem să devenim puțin paranoici. Interpretăm orice, facem scenarii, devenim chiar agresivi cu persoana în cauză. De ce toate astea? Din teamă.
Ar trebui totuși să putem înțelege că nu toată lumea ne place ( la fel cum nici noi nu-i plăcem pe toți) și nu trebuie să ni se dărâme tot Universul atunci când suntem refuzați sau ignorați. Numai că…. este greu de conștientizat acest lucru atunci când te cuprinde furia.
Slaba încredere în noi înșine ne face să ne fie teamă de aproape orice. Atunci când nu primim un feedback, de preferat pozitiv, mintea începe să creeze scenarii… negative.
Cel mai adesea în astfel de cazuri apare frica de umilire.
Aceasta e una dintre fricile pe care le învățăm de mici, cand ne e jenă de ce am făcut, când suntem dezaprobați.
Ți s-a întâmplat și ție ca după ce ai spus un anume lucru sau ai făcut un anume gest și nu ți s-a răspuns, așa cum te simțeai îndreptățit să ți se răspundă, să îți pară rău și să-ți spui că mai bine “stăteai în banca ta”? Sunt convinsă că da.
Scenariile din mintea noastră se hrănesc din atenția noastră. Dacă îi dai atenție unui gând, el crește și preia controlul asupra minții tale. Cu cât ești mai concentrat pe o idee, pe un gând, pe un scenariu, acel scenariu devine singurul care are loc în mintea ta.
Cel mai bine ar fi să ne calmăm și să mergem mai departe. Iată cum am putea face asta:
1. Renunțând la așteptări
Adesea avem aşteptări greşite ce ajung în cele din urmă să ne facă rău.
2. Calmându-ne
Nemailuând totul în serios. Făcând ceva care să ne schimbe gândurile: citind, văzând un film, dormind…
3. Fiind blânzi cu noi înșine
Agresivitatea exterioară, ignoranța cu care suntem tratați este o reflexie a agresivitățtii interioare cu care ne flagelam constant în nemulțumirea de sine.
Problema celui care ne ignoră este aceeași ca și a noastră: teama.
Ignorarea se poate naște din mai multe cauze, care au front comun: teama. Teama de situația ignorată, de persoana pe care o ignoră , de propriile sentimente pe care le neagă.
Majoritatea suntem contaminați de o consistentă neîncredere în sine, dar sunt încă destui care au sclipiri de luciditate sau aspecte rezolvate.
Fii unul dintre cei sclipitori!
Te-ar putea interesa si:
Există lucruri și oameni ce trebuie acceptați exact așa cum sunt. (Simona Ioniță)
