Buze rosii, pielea alba ca portelanul, fire calma, sensibila, senzuala si seducatoare. Pe langa toate acestea, ce ne atrage atat de mult la gheise? Poate modul in care uitandu-se in permanenta in jos te fac sa-ti doresti tot mai mult sa-ti arunce o privire chiar si in treacat? Oare senzualitatea ei tacuta care ii fascineaza nu doar pe barbati?
Desi de-a lungul timpului japonezii au facut tot posibilul sa faca un secret din „lumea gheiselor„, in ultimul timp acest subiect este abordat tot mai mult.
Spre exemplu, romanul scris de Arthur Golden „Memoriile unei gheise” te determina sa vrei sa stii tot mai mult despre cultura japoneza si sa-i descoperi tot mai mult frumusetea. Cu toate acestea, cartea ne arata si cat de grea este viata curtezanelor (un sinonim al termenului „gheisa”) mai ales la inceputurile acestei meserii. Desi in zilele noastre rare mai vezi pe strada gheise umbland in traditionalele sandale din lemn, numite sandale Geta, o caracteristica esentiala a stilului lor nu a disparut. Au ramas la fel de misterioase ca la inceputurile culturii japoneze.
- Un lucru care ar trebui sa fie stiut despre gheise este acela ca primele gheise au fost barbati. Nu este deloc o gluma! Barbatii „gheisa” erau cunoscuti sub numele de Honko si dansau pentru clientii lor in baruri si restaurante sau in camerele unde se servea ceaiul.
- Termenul „gheisa” se traduce prin „persoana care iubeste arta„. Multi sunt de parere ca gheisele sunt de fapt prostituate. Nimic mai gresit. Daca tastati pe google cuvantul „geisha” prima definitie care apare este „o femeie de nationalitate japoneza care obisnuieste sa distreze barbatii prin conversatie, cantec si dans.”
- Aceste femei erau invatate sa aduca bucurie celorlalti si desi multe erau curtezane, nu erau cosniderate prostituate. De fapt, multe gheise erau obligate sa participe la ceremonia numita Mizuage prin care unei Maiko (o gheisa aflata in perioada invatarii) ii era cumparata viginitatea de catre cel care oferea cei mai multi bani. Era considerat un gest de onoare in acea perioada.
- Unul dintre lucruile pe care gheisele le invatau la cursuri era acela de a-si pastra intotdeauna anonimatul. Se pare ca acest fapt adauga un tip de mister gheiselor, lucru adevarat.
- Momentul in care gheisa serveste ceaiul, iar maneca Kimono-ului ei abia ii descopera incheietura mainii, este de o senzualitate inexplicabila. Se pare ca are rolul de a-l starni pe barbat, care vede doar o mica parte din pielea ei alba, visand la mai mult.
- Ceea ce le face pe gheise speciale este faptul ca ele te determina sa-ti lasi imaginatia sa zboare, fapt esential al acestei culturi. Din pacate, acest lucru este tot mai rar intalnit la femeile din ziua de azi care nu inteleg acest concept si unele continua sa-si arate in mod excesiv pielea.
- Kimono-urile sunt realizate manual pentru gheise, acesta fiind creat sub propriile lor indrumari. Aspectul kimonourilor este diferit in functie de anotimp dar sunt absolut toate kimonourile sunt realizate din matase. Gheisele petrec aprozimativ 2 ore pentru a se machia, a-si aranja parul si a se imbraca in kimono.
- Gheisele muncesc in Okyva, unde si locuiesc pana cand patrund in aceasta lume, alaturi de Okasan (matroana lor) si surorile (celelalte gheise). Desi sunt platite pentru treburile de menaj realizate in diferite case, mare parte din banii adusi de ele ajung la Okyva. Banii sunt utilizati pentru a costurile intretinerii Okiva.
- In afara naturii sexuale a stilului de viata al gheiselor, nu numai ca ele nu pot fi considerate prostituate, dar nici nu au voie sa aiba relatii de lunga durata, atata timp cat decid sa devina gheise. Daca se casatoresc trebuie sa renunta la aceasta meserie.
- Astazi numarul gheiselor este de aproximativ 1000-2000, pe cand in anul 1920 erau peste 80 000.
Sunt mult mai multe lucruri care ar putea fi spuse despre stilul de viata extrem de interesant al gheiselor, dar cred ca cel mai bine ar fi sa le aflati singure citind cartea „Memoriile unei gheise” scrisa de Arthur Golden.