“An apple a day, keeps the doctor away” spune o vorba de-a batranilor englezi. Cu toate acestea, oricate mere am manca se pare ca de doctori uneori nu putem scapa.
A fost si cazul meu, acum cateva zile fiind nevoita sa revin la medic pentru un control de rutina dupa urmarea unui tratament. “Constiincioasa”, m-am invoit de la serviciu in speranta in care cu cat voi ajunge mai devreme la cabinetul in cauza, (de retinut, cabinet public din cadrul unei policlinici de sector), cu atat mai repede voi pleca acasa. Nimic mai gresit.
Ajunsa la locul cu pricina la ora 17:00 nu mare mi-a fost surprinderea sa vad circa 10 persoane asteptand la acelasi cabinet la care aveam si eu nevoie. Explicatia apare instantaneu citind un afis scris de mana in fuga cu marker verde fosforescent si lipit pe o usa al carei aspect era dovada clara a vicisitudinilor vremii: “Dna doctor Georgescu este in concediu medical intre 21.11- 04.12”. Mai precis, doua saptamani. Intelegatoare, m-am asezat cuminte pe un colt de banca, constienta de faptul ca medicul meu trebuia nu numai sa-si trateze proprii pacienti ci si pe cei ai colegei.
Dupa aproximativ 15 minute, iese dna asistenta pentru a verifica in ce masura scazuse numarul pacientilor moment in care ma duc spre dumneaei, o salut politicos recomandandu-ma si o rog sa aiba amabilitatea de a-mi scoate fisa pentru consult.
Ma lovesc de un “Nu!” categoric”, “Nu scot nicio fisa!”, un spate intors ostentativ si apoi eu instantaneu devenita invizibila in ochii dumneaei, in timp ce-i explicam ca la ultimul consult dna doctor mi-a recomandat sa revin dupa 3 saptamani pentru a observa cum evolueaza situatia. Mentionez ca nu acest refux categoric m-a scos de-a dreptul din minti ci motivatia doamnei asistente: “Nu vedeti cati oameni asteapta aici? Le-am incasat deja taxa iar doamna doctor e deja obosita!” Rdicand si eu tonul, cu vocea tremurand de nervi raspund: “Daca asa se pune problema voi plati si eu taxa.” – “Nu interpretati, va rog. Asa sunt oamenii, interpreteaza imediat”, a replicat doamna asistenta pentru ca in circa 1 minut atitudinea dumneai sa se schimbe considerabil. M-a rugat sa am rabdare, sa astept pentru ca numarul de pacienti este mare si, imi permit sa completez, fiecare pacient zabovea circa 15-20 min in cabinetul dnei doctor.
Pentru ca lunga asteptare inainte de a intra in cabinet este si un bun prilej de a socializa, am intrat in vorba cu o doamna care mi-a povestit ca desi a platit 50 lei taxa pentru a fi consultata, asteapta de aproximativ 3 ore sa beneficieze de serviciul platit.
Inchizand paranteze de mai sus, mentionez ca la ora 19:30, dupa ce toti cei care platisera taxa plus inca 2-3 pacienti cu programare/probleme urgente sau pur si simplu cunostinte de-ale dnei asistente/doctor au zabovit in cabinetul in care parea deja un vis frumos sa calci, am reusit sa vorbesc fata in fata cu doamna doctor in cabinetul dumneaei.
Desi ati putea crede ca este o poveste cu happy end, va contrazic adresandu-va 2 intrebari:
1. De ce desi 6,5% din salariul castigat este contributie obligatorie la asigurarile sociale de sanatate ajungand astfel la bugetul statului, in momentul in care mergi la consultatie este spre binele propriu sa remunerezi DIN NOU in semn de politete medicul care de altfel este deja platit printr-un salariu, recunosc adesea infim – fara ca pacientii sa fie vinovati de acest fapt – pentru serviciile prestate?
2. Oare, de cele mai multe ori nu economisim timp si evitam stresul optand pentru serviciile oferite de clinicile private?
In speranta in care cel putin a doua intrebare nu va deveni una retorica precizez ca recunosc cu mandrie nationalista meritele multor medici romani ce au atins genialitatea si nu consider ca 100% dintre medicii din Romania se incadreaza in tiparul de mai sus. Din pacate insa, o majoritate covarsitoare, da.
